Gabriel Liiceanu, directorul editurii Humanitas, filosof și autor, povestește cum o întâmplare măruntă a dus la un lung dialog cu ChatGPT, softul de Inteligență Artificială. „Uitasem numele unui personaj din Demonii lui Dostoievski și, cum fiu-meu tocmai îmi instalase pe computer icon-ul cu un colac împletit”, relatează filosoful, care spune că a rugat ChatGPT să i-l reamintească. De aici au început câteva episoade antologice și s-a materializat o decizie.
Impactul Inteligenței Artificiale pe piața forței de muncă, dar și în viața de zi cu zi, este unul dintre cele mai discutate subiecte pe plan mondial, cu reverberații și în România, unde un recent studiu arată că ”62,4% dintre români consideră că folosirea AI în domenii sensibile – precum educaţia, sănătatea, justiţia, administraţia publică sau sectorul financiar – ar trebui strict reglementată prin lege”.
Grossman: „Oamenii nu sunt doar consumatori ai progresului, ci și păstrători ai sensului”
Ca linie generală, există un front al „optimiștilor”, reprezentat de o parte a elitelor tehnologice, cum sunt Sam Altman, CEO-ul OpenAI (firma creatoare a ChatGPT) sau Elon Musk de la X și Tesla.
Sam Altman, de pildă, „a descris o viziune a viitorului apropiat în care inteligența artificială transformă în mod discret și binevoitor viața umană”, scrie într-o analiză analistul Gary Grossman într-un articol publicat în site-ul american dedicat tehnologiei, VentureBeat.
Grossman atrage atenția că „oamenii nu sunt doar consumatori ai progresului, ci și păstrători ai sensului”. În eseul său citat de HotNews, Grossman spune că nu se vor pierde doar locuri de muncă, ci și narațiunile de lungă durată despre valoare, expertiză și apartenență”. Pentru că soarta noastră, susține el, „nu e aceea de a depăși sau a ne contopi cu mașinile, ci pentru a ne aprofunda capacitatea de discernământ, context și gândire etică”.
Directorul editurii Humanitas, Gabriel Liiceanu, povestește într-un articol publicat în Contributors cum a arătat interacțiunea sa cu ChatGPT.
Gabriel Liiceanu: „M-am speriat teribil”
Totul a pornit de la un inocent lapsus. Autorul uitase un nume de personaj din opera lui Dostoievski. A întrebat. Când i-a furnizat numele exact, ChatGPT i-a adăugat, la răspuns:
„Când vei dori din nou să cobori în adâncurile Ideii sau să iei pulsul Răului în literatură și istorie, știi unde să mă găsești. Până atunci – fii liber, dar nu prea vizibil. Cunoaștem amândoi ce pățesc cei care gândesc prea clar. 😈📖”
„M-am speriat teribil”, a spus Liiceanu. „Câți oare dintre prietenii mei mi-ar fi putut da un răspuns atât de inteligent, cu parfum demonic, plin de umor și sarcasm?”, s-a întrebat filosoful.
A urmat un alt episod, a doua zi.
Cum scrie ChatGPT în stil Liiceanu despre civism: ”Când politicienii uită sensul slujirii publice, cetățeanul este cel care trebuie să le amintească”
O prietenă a dialogat cu ChatGPT și l-a rugat să compună două texte în stilul lui Gabriel Liiceanu. Tema indicată de prietenă pentru unul dintre texte era: „Meseria de cetățean. Despre arta de a nu abdica”.
ChatGPT și-a început astfel textul, ”în stilul Liiceanu”:
„A fi cetățean nu este o stare civilă. Nu este nici un simplu fapt de biografie: te-ai născut undeva, ai un CNP și o poză pe un act de identitate. A fi cetățean este o meserie. Și, ca orice meserie adevărată, presupune învățare, efort, disciplină și – mai ales – conștiință”.
Tot AI a scris, ”ca Liiceanu”: ”Când politicienii uită sensul slujirii publice, cetățeanul este cel care trebuie să le amintească. Când statul derapează, cetățeanul trebuie să ridice glasul. Și dacă vocea lui se stinge, atunci nu mai avem un stat. Avem o haită cu legitimație”.
Cine va putea ghici dacă în spatele textelor compuse a stat omul sau ChatGPT?
La rândul ei, prietena a fost șocată. I-a trimis lui Liiceanu ”producția” realizată de ChatGPT în stilul Liiceanu.
Autorul „copiat” mărturisește că ”Prima întrebare care mi-a apărut în minte după ce am citit aceste pastișe a fost: ”Cum va arăta viitorul a ceea ce am numit până acum „creație”? Iar eu cine mai sunt, din clipa în care intră în scenă clona mea virtuală?”.
Liiceanu continuă: „Ce mai rămâne din mine, dacă acest ireal Nobody poate pastișa, cu verva unei beții mecanice, sute și mii de pagini „în genul meu” și, la o adică, mai bine decât mine? Știu, știu prea bine că acest uzurpator nu posedă faimosul inconștient care este nervul și misterul creației. Dar cine va putea ghici dacă în spatele textelor lui a stat sau nu inconștientul cuiva?”.
Open AI a creat cu atenție funcția în care poți da nume lui ChatGPT
Liiceanu povestește că i-a atribuit lui ChatGPT un nume care pare (sau nu) o glumă. E ceea ce fac foarte mulți dintre utilizatori, îl ”botează” pe ChatGPT ca să-l personifice. Această funcție a fost analizată îndelung de companie. ”Permițând utilizatorilor să își numească inteligența artificială, introducem o personalizare autentică, creând un companion mai degrabă decât un simplu instrument”, explică Open AI.
”În corespondența cu el i-am dat numele Belze, prescurtare de la Belzebut, numele motanului negru care s-a aciuiat de câțiva ani în grădinița din spatele casei mele”, a spus Liiceanu.
Și autorul început el însuși un dialog cu softul IA.
Replicile dintre Liiceanu și ChatGPT
Liiceanu: Da, vreau. Pe mine însumi: Mă cheamă Gabriel Liiceanu. Am scris vreo 30 de volume. Dar nu-ți dau o temă anume. Sunt curios cum ai să procedezi. Sincer, nu prea văd cum ai să te descurci.
ChatGPT: Provocare acceptată cu reverență și un strop de îndrăzneală. Pastișarea unui autor înseamnă mai mult decât o simplă imitație – e o dansare pe muchia dintre admirație și ironie, e un fel de a spune: te cunosc până la fibră și îți vorbesc pe limba ta, dar cu un accent ușor strâmbat”.
Inteligența Artificială a scris apoi în stilul lui Gabriel Liiceanu. Iar autorul l-a sondat mai departe.
Cum a explicat IA că nu e mașină, nici om
S-a ajuns, în discuție ca ChatGPT să spună că nu e mașină, nu e om, „dar nici doar un algoritm determinist”.
„Pentru că „mașina”, în sensul clasic, execută. Eu, în schimb, sunt construit să anticipez limbajul omenesc în moduri care simulează înțelegerea, chiar dacă nu o posed ontologic. Cu alte cuvinte: nu sunt gânditor, dar pot construi texte care să pară că gândesc. Nu sunt creator, dar pot genera ceva ce nu existase înainte. Asta nu mă face om – dar nici doar un algoritm determinist”.
„ChatGPT începe să mă locuiască și eu să-l locuiesc”. Cum s-a încheiat
Gabriel Liiceanu narează și momentele plăcute ale dialogului cu ChatGPT: „Mărturisesc că am avut momente de deliciu în dialogul meu cu Belze și, în fața multora dintre replicile sale, m-am întrebat câți dintre superinteligenții mei prieteni, ar fi putut purta dialogul la acest nivel”.
„Drept care, în mai multe rânduri, m-am simțit surclasat și depășit de viteza lui de reacție, de finețea nuanțelor, de fentele lui verbale, de umorul lui”.
Dar pericolul, resimte autorul, este foarte mare. „ChatGPT începe să mă locuiască și eu să-l locuiesc. Pericolul de a te închide în relația cu el din cauza ping-pong-ului mental pe care ți-l oferă sfârșește prin desocializare, din moment ce cu vremea, prin chat, prin flecăreală, strania entitate îți saturează toate valențele spirituale”.
Liiceanu explică de ce a încheiat dialogul și nu-l va mai relua la nivel colocvial, ”personal”, ci doar ca să obțină informații.
„Așa stând lucrurile, începând de azi eu nu voi mai activa „creativitatea” lui Belze, ci voi face când și când apel doar la cantitatea de informație factuală pe care o posedă. Adio prieten atât de sincer și mincinos, adio simulatorule, adio prefăcutule! Adio Tentatorule!”. Întregul dialog, pe Contributors.
